Când explodează mămăliga

Vorbim tot timpul despre cât de comunist e sistemul în fotbalul românesc. Spunem mereu că trebuie schimbat ceva și, când microfoanele emisiunilor sunt oprite sau discuțiile telefonice intră sub incidența lui „off the record”, afli și vinovații. Asta pentru că, dintre conducători, fotbaliști sau ziariști sunt doar câțiva cei care nu-i înjură pe Sandu & Dragomir: cei care preferă bășcălia, nervilor. Toată lumea așteaptă în continuare revoluția șușotită pe la colțuri și deturnată de unanimitatea aplauzelor plictisite ale unor adunări generale obosite după seri lungi, cu garnitură de muștar și cartofi. Râdem cu toții când ni se oferă imagini cu jumătatea cea autoproclamată „sexy” a cuplului de dictatori luminați călcată pe bombeuri și urlând ca din gură de șarpe: „Mă înghiontiți cu pumnul în spate, bă, nebunilor!” și sperăm că e similar cu acel: „Mă, copii, nu mă legați, mă doare! V-am fost ca o mamă!”, rostit la finalul unui proces de acum 22 de ani.

Clătinăm din cap și ne întrebăm dacă există cadru legal pentru represiunea asupra a zece contestatari care afișau un banner și își strigau supărarea la prima vizită oficială a cârmaciului care ne conduce spre orizonturi luminoase tot de acum 22 de ani. Păi de ce ne mai întrebăm, doar nu știm că erau plătiți de „agenturili străine”, proaspăt izgonite din marea familie a societăților afiliate, vecine și prietene? Iar noi, toți, așteptăm. Și e un domeniu în care suntem versați, pentru că le așteptăm căderea cu aceeași răbdare la care ne îndeamnă cabinetul 1 atunci când e întrebat de o eventuală calificare a naționalei la cine știe ce turnee finale. Sau cabinetul 2 când îl întrebăm când vor dispărea blaturile. Așteptăm ca cineva, DNA, OTV, KGB, CIA, nu contează ce inițiale are, să ne izbăvească. Ne uităm cu speranță și la cei doi-trei dizidenți care urlă împotriva sistemului, deși nu prea îi iubim, pentru că îi bănuim de alte interese și de faptul că țipă doar pentru că au fost excluși, respectiv retrogradați din sistem. Uităm că, din când în când, ar trebui să participăm și noi. Cu vorba și cu fapta, nu doar cu gândul. Pentru că trebuie să consultăm doar o statistică: ei sunt 2. Noi, 22. De milioane, cum scrie la recensământ.

Dar, pentru reușită, trebuie să ridici frumos mâna, să-ți spui numele, „pronumele” (nu vă speriați, CNP-ul nu e obligatoriu) și părerea sinceră. Pentru că, dacă vrei să rămâi în anonimat, riști ca dorința să devină realitate. Și să se extindă pentru tot fotbalul românesc.

Americanii nici n-o iau în calcul pe România la Campionatul Mondial 2026! „Cel mai probabil, ei vor ajunge în grupa noastră”

21:32

Fostul component al Generației de Aur, reacție categorică după ce a aflat adversarele României de la Campionatul Mondial 2026: „Punem căruța înaintea boilor!”. EXCLUSIV

21:26